I.5. Hitiţii
CCA 1570-650 Î.HR.
Hitiţii au fost un popor indo-european
care a migrat din stepele aflate la nord de Marea Neagră, pătrunzând în Asia
Mică în cel de-al doilea mileniu î.Hr. De acolo, ei şi-au continuat expansiunea
în Siria şi Mesopotamia, unde au format un imperiu ce rivaliza cu Regatul Nou
egiptean pentru supremaţia în Orientul Apropiat. Imperiul Hitit a fost distrus
de popoarele mării în 1200 î.Hr.
În Asia Mică, hitiţii au venit în
contact cu o civilizaţie avansată, mai veche, de la care au preluat cultura şi
numeroase concepte religioase.
Unul dintre cele mai vechi oraşe din
lume, Catal Hüyük, a apărut în Anatolia probabil încă în mileniul VII î.Hr.
Oraşul aflat pe coasta de vest în Asia Mică şi cunoscut cu numele de Troia (5) (Ilium)
conform Iliadei lui Homer, sau Willusa potrivit surselor hitite, aparţinea de
asemenea perimetrului cultural al vechii Anatolii. Hitiţii s-au stabilit
iniţial, însă, în centrul Anatoliei, în ţinutul populaţiei hatti, a cărei
denumire au împrumutat-o. Au format acolo numeroase comunităţi care au rămas
autonome până în jurul anului 1630 î.Hr., când regele Labarnas II le-a
unificat. Acesta şi-a stabilit de asemenea capitala în vechiul oraş Hattuşaş,
al cărui nume l-a preluat, devenind Hattuşil I.
Hattuşil a lărgit graniţele Regatului
Vechi pe care îl înfiinţase prin campanii militare (1) în vestul Asiei Mici şi
nordul Siriei. Nepotul său Mursilis I a cucerit importantul centru comercial
sirian din Aleppo şi a ajuns cu armatele sale în Babilon în jurul anului 1600 î.Hr.
Pe lângă funcţia de comandant al
forţelor armate, regele hitit, împreună cu regina sa, luau parte la cultul
naţional jucând rolul zeului vremii (3) şi al zeiţei soarelui. Regina participa la
reuniunile consiliului, deţinea propria cancelarie şi putea menţine relaţii
diplomatice cu alţi suverani. După moartea regelui, ea îşi păstra atribuţiile
şi titlurile în calitate de văduvă. În general, femeile (4) trăiau bine, fie că
erau căsătorite (2), văduve sau divorţate. Legile hitite erau destul de libertine
în comparaţie cu ale celorlalte civilizaţii din Orientul Apropiat, de exemplu
pedeapsa cu moartea fiind rar aplicată. Asasinarea lui Mursilis I de către
cumnatul său Hantilis în jurul anului 1590 î.Hr. a creat un vid de putere şi a
dat naştere unei revolte a nobilimii. Din această cauză, hitiţii au pierdut
dominaţia asupra Siriei şi a Regatului Hurit Mitanni şi s-au retras în
Anatolia.
Hitiţii purtau numele de „poporul celor
o mie de zei". Pe lângă propriile zeităţi, ei au adotat numeroase
divinităţi şi concepte religioase de la vecinii lor. Cultul naţional oficial
consta în adorarea unei perechi de zei asociaţi cu vremea şi soarele, care erau
şi cei mai importanţi în panteonul hitit. Divinităţile vegetaţiei, munţilor şi
apei jucau şi ele un rol important în viaţa religioasă de zi cu zi a hitiţilor.
Ascensiunea hitiţilor a marcat naşterea
Regatului Nou. Slăbit de conflictele sângeroase cu Egiptul, imperiul a reuşit să
încheie pace cu acesta, dar a fost în cele din urmă distrus de popoarele mării.
Hitiţii au trecut printr-o perioadă de
tranziţie şi haos, în care s-au confruntat cu duşmani din imediata lor
apropiere, precum poporul gaşga. În jurul anului 1335 î.Hr., SuppiIuliumas I
(care a domnit între 1380-1346 î.Hr.), fratele lui Arnuwanda, a înfrânt Regatul
Mitanni şi şi-a câştigat vasali din rândul prinţilor amoriţi din Siria, înfiinţând
astfel Imperiul Hitit. Şi-a fortificat capitala şi a reorganizat statul în provincii
conduse de prinţi. L-a trimis pe fiul său Telipinus la Aleppo, pentru a deveni
regele-preot al zeului vremii, care era adorat şi acolo. Atât SuppiIuliumas,
cât şi fiul său Mursilis II (7) (1345-1315 î.Hr.) şi nepotul său Muwattalis
(1315-1290 î.Hr.) au fost implicaţi în conflicte cu Egiptul, care se aliase cu
Regatul Mitanni şi dorea supremaţia asupra Siriei.
Prin 1285, Muwattalis şi faraonul Ramses II s-au luptat pe râul Orontes (6) din Siria în bătălia de la Kadeş (9). Niciuna dintre părţi nu a ieşit învingătoare, dar Muwattalis şi-a păstrat controlul asupra Siriei. Doar după semnarea unui tratat între Hattusilis III şi egipteni în 1259 î.Hr., cele două state vlăguite de război s-au putut bucura de pace pentru restul secolului respectiv. În această perioadă, conflictele dintre familia regală şi aristocraţie au fragmentat regatul. La aceste dificultăţi s-au adăugat şi pierderea recoltelor şi foametea, care au impus importarea cerealelor din Egipt. Imperiul Hitit era atât de slăbit, încât nu a mai putut face faţă presiunii popoarelor mării, mai ales a aheilor.
Prin 1285, Muwattalis şi faraonul Ramses II s-au luptat pe râul Orontes (6) din Siria în bătălia de la Kadeş (9). Niciuna dintre părţi nu a ieşit învingătoare, dar Muwattalis şi-a păstrat controlul asupra Siriei. Doar după semnarea unui tratat între Hattusilis III şi egipteni în 1259 î.Hr., cele două state vlăguite de război s-au putut bucura de pace pentru restul secolului respectiv. În această perioadă, conflictele dintre familia regală şi aristocraţie au fragmentat regatul. La aceste dificultăţi s-au adăugat şi pierderea recoltelor şi foametea, care au impus importarea cerealelor din Egipt. Imperiul Hitit era atât de slăbit, încât nu a mai putut face faţă presiunii popoarelor mării, mai ales a aheilor.
Şirul de regi hitiţi (8) s-a terminat brusc
cu SuppiIuliumas II la începutul sec. XII î.Hr. Capitala Hattuşaş a fost rasă
de pe faţa pământului de duşmani necunoscuţi. Aceştia puteau fi războoinici din
rândurile poporului gaşga, foşti mercenari, sau poate că s-au răsculat
locuitorii oraşului. Troia, un stat hitit vasal de pe teritoriul Turciei de
astăzi, a fost şi ea distrusă în aceeaşi perioadă.
Mici regate hitite independente au
supravieţuit doar în sud-estul Anatoliei şi nordul Siriei, în sec. VII î.Hr.
Ele au fost însă înghiţite de Noul Imperiu Asirian aflat în expansiune, iar
restul Anatoliei s-a scufundat într-un „ev întunecat" până la apariţia
frigienilor şi a lidienilor.
Tratatul de pace
dintre Hattusilis III şi Ramses II
„Iată, Reamasesa-mai-amana, marele rege
şi stăpânitor al ţării Egiptului, a încheiat o pace frăţească cu Hattusili,
marele rege şi stăpânitor al ţării Hatti. Iată, copiii lui Reamasesa, marele
rege şi stăpânitor al ţării Egiptului, vor rămâne pururi în pace şi înfrăţire
cu copiii lui Hattusili, marele rege şi stăpânitor al ţării Hatti. Ei vor
păstra legătura de frăţie şi pace; ţara Egiptului şi ţara Hatti vor rămâne
pururi în pace şi înfrăţire ca şi noi."