VI.18. Europa de Sud-Est între cele două războaie mondiale
1914-1945
La începutul sec. XX, în pragul
declinului Imperiului Otoman, apar regate independente în aproape toate statele
Europei de Sud-Est. În Balcani, butoiul cu pulbere al Europei, Croaţia, Serbia
şi Slovenia se unesc după 1918 şi formează un stat nou, Iugoslavia. În cel de
Al Doilea Război Mondial, trupele germane ocupă Iugoslavia. Înaintarea Armatei
Roşii după 1944 plasează toate statele balcanice sub influenţa comunismului. După
război, doar Grecia reuşeşte să-şi păstreze independenţa faţă de comunism.
Grecia
Grecia este zguduită de crizele
economice de după Primul Război Mondial şi pierde războiul cu Turcia. În 1941,
când germanii ocupă ţara, grecii opun rezistenţă.
Înainte ca să izbucnească Primul Război
Mondial, regele Constantin I al Greciei era hotărât să menţină neutralitatea
ţării, în timp ce primul ministru Eleutherios Venizelos susţinea intrarea în
război de partea Antantei. Împotriva voinţei regelui şi a poporului grec,
acesta cere britanicilor şi francezilor să facă o bază la Salonic. În 1917,
Constantin abdică în favoarea fiului său, Alexandru, pe care Antanta îl obligă
printr-o blocadă de coastă să declare război Puterilor Centrale. Ca răsplată,
Greciei i se garantează o mare parte de teritoriu după sfârşitul războiului.
Conflictul cu Turcia pentru Izmir duce la un război de doi ani pe care grecii
îl pierd. Peste un milion de cetăţeni greci sunt expulzaţi din Turcia, iar
turcii din Grecia se întorc în patrie.
În 1924 se proclamă republica. Cu toate
acestea, după mai multe dictaturi, în 1928 se reinstaurează stabilitatea
internă atunci când primul ministru Venizelos vine la putere. Criza economică
mondială loveşte greu Grecia, iar în 1932 Venizelos nu este reales. Grupurile
radicale de dreapta şi de stânga reuşesc să îşi construiască puterea în timpul
depresiei. În 1935, regaliştii anulează constituţia şi declară monarhia sub
regele George II. Însă regele nu reuşeşte să stabilească pacea internă, iar în
1936 generalul Ioannes Metaxas preia puterea printr-o lovitură de stat şi
instituie o dictatură militară bazată pe ideologia fascistă.
În 1940, în urma unei încercări de
invazie a italienilor pe care grecii o resping, Grecia este atrasă în cel de Al
Doilea Război Mondial. În 1941, trupele germane ocupă ţara. Comuniştii
organizează o mişcare partizană de rezistenţă împotriva forţelor de ocupaţie şi
reuşesc să-şi impună controlul asupra unei părţi mari din teritoriu. Trupele
germane se retrag în octombrie 1944. Când guvernul republican conservator din
exil se instalează la Atena sub protecţia britanicilor, comuniştii încep o
revoltă care, după ciocniri cu trupele britanice, se sfârşeşte prin încetarea
focului. În ciuda acordului stabilit, guvernul, cu sprijin britanic, deţinea
controlul doar în oraşe.
Statele balcanice
Odată cu înfiinţarea Iugoslaviei la
sfârşitul Primului Război Mondial, în Balcani ia naştere un nou stat -
Iugoslavia. Împreună cu Bulgaria şi Albania, aceasta nimereşte în sfera de
influenţă a Puterilor Axei în timpul celui de Al Doilea Război Mondial.
După dezintegrarea marilor imperii în
Primul Război Mondial, Muntenegru, Bosnia-Herţegovina şi Croaţia se unesc cu
Regatul Sârb. La 1 decembrie 1918, regele Petru I proclamă Regatul sârbilor,
croaţilor şi slovenilor, care în 1929 este redenumit Iugoslavia. Însă
statul era instabil, din cauza problemelor sociale şi economice şi mai ales a
opoziţiei croate şi conducerii aproape exclusiv sârbe. În anii 1930, statul
intră din ce în ce mai mult sub influenţă germană, iar în 1940 Iugoslavia este
dezmembrată de trupele lui Hitler şi împărţită între Puterile Axei. Comuniştii
preiau, sub Broz Tito, conducerea luptătorilor partizani împotriva
invadatorilor, iar în 1944 se înţeleg cu guvernul regal în exil asupra unui
guvern provizoriu.
După Primul Război Mondial, Bulgaria
suportă pierderi mari. După ce deja pierduse teritorii în cel de Al Doilea
Război Balcanic, Bulgariei, ca aliat al Puterilor Centrale, i se acordă
despăgubiri mari prin Tratatul de la Neuilly. Pierde Tracia de Vest în favoarea
Greciei şi, împreună cu ea, accesul la Marea Egee. Pentru a se proteja de
pretenţiile teritoriale ale ţărilor vecine, Bulgaria sub ţarul Boris III se
apropie de Puterile Axei în 1939, iar în 1941 devine stat semnatar al Pactului
Tripartit. În 1940, beneficiind de sprijinul Puterilor Axei şi al Uniunii
Sovietice, a silit România să-i retrocedeze Cadrilaterul. După invazia Armatei
Roşii din 1944, comuniştii preiau puterea la Sofia. Bulgaria semnează un tratat
cu Uniunea Sovietică şi declară război Germaniei.
În 1912-1913, Albania obţine suveranitatea
după războaiele balcanice, însă în timpul Primului Război Mondial ţara este
contestată de Marile Puteri ostile. Albania este singurul stat balcanic al
cărui teritoriu rămâne nemodificat după război; pretenţiile Greciei,
Iugoslaviei şi Italiei sunt respinse la Conferinţa de Pace de la Paris. În
1921, Italia, care ocupase nordul ţării în Primul Război Mondial, recunoaşte
independenţa Albaniei. Ahmed Bey Zogu care conduce republica albaneză ca
preşedinte din 1925 şi ca regele Zogu I din 1928, încearcă fără succes să
elimine influenţa italiană din ţară. În aprilie 1939, Mussolini ocupă ţara, iar
regele Victor Emmanuel al Italiei este declarat rege al albanezilor. În timpul
celui de Al Doilea Război Mondial, Italia foloseşte ţara ca bază militară. Se
formează o rezistenţă împotriva puterii ocupante, deşi comuniştii şi
naţionaliştii albanezi luptă unii împotriva celorlalţi după 1943. În 1944
comuniştii ies învingători, iar Enver Hodja preia conducerea ţării.
