VI.16. Ungaria şi Cehoslovacia
1914-1945
În 1918, din rămăşiţele monarhiei
dualiste a Austro-Ungariei apar noile state Ungaria şi Cehoslovacia. Însă în
anii 1930, datorită proximităţii geografice cu Germania, ambele sunt prinse în
plasa expansiunii Reichului. Sub presiunea Germaniei, Cehoslovacia este
împărţită în 1938 şi dispare ca stat înainte ca o parte din ea să fie anexată
la Reichul german. În Ungaria, regimul radical de dreapta simpatizează cu
naziştii şi luptă de partea puterilor Axei în cel de Al Doilea Război Mondial,
ceea ce duce apoi la prăbuşirea guvernului.
Ungaria: de la republică la regim de dreapta
După anii revoluţionari de după război,
în Ungaria, redusă dramatic ca teritoriu, se instituie un regim autoritar care,
în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, simpatizează cu Germania.
După căderea monarhiei duale de Habsburg
în 1918, contele Mihály Károly profită de Revoluţia democratică a burgheziei
din Ungaria pentru a prelua puterea, proclamând republica la 16 noiembrie. Încă
de la început, guvernul este împovărat de conflictele dintre partide şi de
pierderile teritoriale. Ungaria este obligată să evacueze zonele din sudul şi
estul ţării, ca rezultat al Tratatului de la Versailles din 1919. Slovacia se
uneşte cu Cehia, Transilvania cu România, iar Ungaria de Sud cu Serbia. De
asemenea, tratatul impune reducerea armatei maghiare şi obligă statul să
plătească despăgubiri. Károly demisionează în semn de protest, iar în martie
1919 comuniştii sub conducerea lui Béla Kun proclamă Republica Socialistă
Ungară.
Presiunea opoziţiei de dreapta şi
războiul împotriva Cehoslovaciei şi a României pentru teritoriile pierdute duc
la prăbuşirea regimului de stânga.
La sfârşitul războiului, Tratatul de la
Trianon din 1920 - prin care Ungaria pierde două treimi din teritoriu -
instaurează pacea. Pretenţiile revizioniste determină politica ulterioară a
Ungariei şi încurajează mişcările naţionale.
În 1920, Ungaria redevine monarhie.
Parlamentul îl alege pe Miklós Horthy ca regent al imperiului şi instituie un
regim de dreapta. Problema internă centrală era criza financiară, rezolvată
doar temporar prin împrumutul de la Societatea Naţiunilor din 1923. Criza
economică din anii 1930 distanţează societatea de regimul de dreapta. Partidul
Naţional-Socialist Crucile cu Săgeţi câştigă popularitate, iar guvernul îşi
propune o apropiere de Germania lui Hitler, atât în politica internă, cât şi în
cea externă. Legile antisemite restricţionează drepturile evreilor la viaţa
publică.
Arbitrajele de la Viena ale Germaniei şi
Italiei (din 1938 şi 1940) satisfac câteva dintre pretenţiile teritoriale ale
Ungariei: o parte din Slovacia şi Transilvania sunt retrocedate Ungariei. În
alianţă cu Germania, Ungaria intră în Iugoslavia în 1941 şi participă la
campania militară a lui Hitler împotriva Rusiei. Când, în 1944, Ungaria doreşte
încetarea focului, trupele germane ocupă ţara, dar o pierd din nou în favoarea
Armatei Roşii. La 4 aprilie 1945, sovieticii cuceresc toată Ungaria.
Monarhia
Prin Proclamaţia de la 23 martie 1920,
Ungaria devine o monarhie fără monarh. Poporul maghiar respinge categoric
pretenţiile la tron ale fostului împărat austriac şi rege maghiar, Carol IV.
Atunci când monarhul încearcă să preia coroana prin forţă, este arestat în
octombrie 1921 şi trimis în exil cu familia la Madeira.
Republica Cehoslovacia (1918-1938)
Republica Cehoslovacia, înfiinţată în
1918, este divizată în 1938 şi anexată la Reichul german ca Protectorat al
Boemiei şi Moraviei.
În timpul Primului Război Mondial,
emigranţii cehi şi slovaci care simpatizau cu Aliaţii şi care fugiseră din
serviciul militar al forţelor austriece formează guverne în exil în Statele
Unite ale Americii; prin Tratatul de la Pittsburgh din 1918, acestea reuşesc
după război să unească cele două naţiuni într-un singur stat. În 1920, Adunarea
Naţională il alege ca preşedinte al noii republici parlamentare democratice pe
cehul Tomás Masaryk, care formase regimentele cehe în serviciul Aliaţilor.
Rămâne la putere până în 1935, alături de ministrul de externe Edvard Benes,
însă nu reuşeşte să formeze o identitate naţională comună pentru atâtea etnii
diferite. Populaţia noului stat multinaţional era formată doar în proporţie de
60% din cehi şi slovaci; alături de maghiari, ucraineni şi polonezi, germanii
din Regiunea Sudetă reprezentau minoritatea cea mai mare, cu aproape 25%. Încurajaţi
de preluarea puterii de către nazişti în Germania, nemţii din Regiunea Sudetă
încep să aspire la autonomie.
Împreună cu Frontul Patriei Germanilor
din Regiunea Sudetă (din 1935, Partidul German al Sudeţilor) al lui Konrad
Henlein, Hitler grăbeşte Criza Sudetă din 1938. Nici alianţa cu Franţa şi
Polonia din 1920-1921, nici Mica Antantă cu Iugoslavia şi România nu reuşesc să
ţină piept pretenţiilor teritoriale ale regimului nazist. Prin Acordul de la München
dintre Marile Puteri, Cehoslovacia este obligată să cedeze Germaniei Regiunea
Sudetă. Divizarea statului nu mai putea fi împiedicată. Poloniei şi Ungariei li
se garantează teritorii în zonele de graniţă. La 14 martie 1939, a doua zi după
ce Slovacia îşi proclamă independenţa sub protecţie germană, trupele acesteia
intră în restul teritoriului cehoslovac şi îl trec sub conducerea Reichului ca
Protectorat al Boemiei şi Moraviei. Cehoslovacia era desfiinţată. Au loc doar
revolte sporadice împotriva ocupaţiei germane. Prima revoltă de amploare se
produce la Praga în mai 1945.
Benes, care devenise preşedinte,
încearcă, din exilul de la Londra, să reconstruiască statul cehoslovac. În
1943, guvernul din exil încheie un acord pentru ocuparea teritoriului de către
Armata Roşie. La 10 septembrie 1945, Cehoslovacia se reconstituie sub protecţia
sovieticilor.
Slovacia
După declaraţia de independenţă a
Slovaciei, aici se creează un stat fascist satelit al Reichului german. Acesta
participă la invazia Germaniei în Polona în 1939, se alătură Pactului Tripartit
în 1940, iar din 1941 se implică în politicile de exterminare a evreilor. După
ocuparea de către Armata Roşie a teritoriului Slovaciei în aprilie 1945,
preşedintele Jozef Tiso şi trei miniştri sunt spânzuraţi.
