VI.13. Spania şi Portugalia
1914-1945
În anii 1930, în Portugalia şi Spania
mişcările autoritare de extremă dreaptă devin din ce în ce mai influente. Dacă
în Portugalia regimul dictatorial se impune rapid, în Spania izbucneşte în
1936-1939 un război civil sângeros şi devastator, cu implicare internaţională,
între forţele de stânga şi cele de dreapta. Generalul victorios Francisco
Franco pune bazele unei lungi şi sângeroase dictaturi militare.
Portugalia: regimul lui Salazar
În anii 1930, premierul Salazar
foloseşte tulburările politice apărute după război pentru a institui un regim
dictatorial şi nu se implică în politica mondială.
În Primul Război Mondial, Portugalia sprijină
Antanta; trimite în război o divizie slab instruită, care este distrusă pe
Frontul de Vest. Cu toate acestea, după proclamarea republicii în 1910,
predomină haosul intern. Guvernul se schimbă de 44 de ori înainte ca republica
să se prăbuşească definitiv în mai 1926, după un puci. În 1928, noul şef al
guvernului, generalul Antonio de Fragoso Carmona, îl numeşte ministru de
finanţe pe Antonio de Oliveira Salazar. Acesta reuşeşte să consolideze rapid
statul din punct de vedere economic.
În 1930, Salazar înfiinţează partidul
fascist União Nacional, care, sub conducerea sa, coordonează politica
Portugaliei mult timp după cel de Al Doilea Război Mondial. În 1932 devine
prim-ministru, iar în 1933 instituţionalizează Estado Novo (Noul Stat)
printr-o constituţie nouă şi printr-un guvern dictatorial pe baze corporatiste,
care îi uneşte pe angajatori şi pe angajaţi într-un sistem şi o societate
politică, controlată de stat.
În afacerile externe, Salazar îi
sprijină pe insurgenţii lui Francisco Franco în timpul Războiului Civil din
Spania dintre 1936 şi 1939, iar după victoria lui Franco, cele două ţări
semnează un pact de neagresiune. La începutul celui de Al Doilea Război
Mondial, Salazar adoptă o politică de neutralitate, dar în 1943 se alătură
Aliaţilor şi permite staţionarea forţelor aeriene şi a unităţilor navale pe
insulele portugheze Azore.
Spania: Războiul Civil şi dictatura lui Franco
În 1936, tensiunile interne din Spania
culminează cu izbucnirea Războiului Civil, care duce în 1939 la dictatura
fascistă a lui Francisco Franco.
După Primul Război Mondial, Spania este
zguduită de tulburări politice care ţin mai mult de 20 de ani. Corupţia,
aspiraţiile separatiste - de exemplu, în Catalonia - şi încercările repetate de
a linişti protectoratul din partea de nord a Marocului, împotriva lui Abd El
Krim, lider al mişcării de independenţă, slăbesc monarhia parlamentară, iar în
1923 duc la lovitura militară a generalului Miguel Primo de Rivera. Acesta
instaurează o dictatură personală tolerată de regele Alfonso XIII. În ciuda
sfârşitului favorabil al Războiului din Maroc, în 1930 regele este obligat să
abdice, din cauza problemelor sociale nerezolvate şi a economiei care stagna în
anii 1920. Prin Pactul de la San Sebastian din 1930, partidele politice
republicane şi intelectualii, cum ar fi José Ortega y Gasset, reuşesc să
înlăture monarhia. În 1931, aceştia ies victorioşi, iar regele este obligat să
părăsească ţara. Se înfiinţează A Doua Republică, însă aceasta devine curând
ţinta forţelor politice radicale, atât de stânga, cât şi de dreapta. În 1933 au
loc răscoale violente ale muncitorilor sindicalişti, care cereau reforme
sociale. De asemenea, mişcarea fascistă se consolidează. În 1933, se înfiinţează
partidul antidemocratic Falanga Spaniolă, mai târziu, acesta devine
instrumentul decisiv al guvernului dictatorial al lui Franco. Grevele generale
şi asasinatele politice măresc prăpastia dintre forţele conservatoare-naţionaliste,
republicani şi socialiştii radicali. În 1936, puciul de extremă dreaptă al
generalului Franco împotriva guvernului de stânga Frontul Popular provoacă un
Război Civil de trei ani, în care sunt implicate alte state. Acesta este dus de
ambele părţi cu sprijin militar străin. Republica va cădea în 1939, după
cucerirea Barcelonei de către trupele lui Franco.
Acesta instalează un regim dictatorial
în Spania devastată, scoate în afara legii înfiinţarea partidelor politice şi
suprimă toată opoziţia. Peste 350.000 de oponenţi sunt executaţi şi sute de mii
închişi.
Regimul lui Franco rămâne neutru în
timpul celui de Al Doilea Război Mondial, cu toate că se alătură Pactului
Anticomintern. Unităţile detaşate să lupte pe Frontul de Est împotriva
bolşevismului sunt trimise înapoi în 1944. Când înfrângerea Axei devine iminentă,
Franco se apropie de Aliaţi şi opreşte persecuţia comuniştilor.
Brigada
Internaţională
Mulţi idealişti de stânga, inclusiv
artişti din toată lumea, luptă în Brigada Internaţională împotriva trupelor lui
Franco. Printre alţii, Andre Gide, George Orwell, Egon Erwin Kisch şi Ernest
Hemingway veneau din Franţa, Marea Britanie, Germania şi Statele Unite ale Americii
ca luptători sau reporteri pentru republică.
Guernica
Distrugerea totală a micului oraş basc
Guernica de forţele aeriene germane Luftwaffe la 26 aprilie 1937, în timpul
Războiului Civil din Spania, anticipează raidurile bombardamentelor din cel de
Al Doilea Război Mondial. Atacurile sunt direcţionate exclusiv asupra
populaţiei civile, pentru a scădea moralul trupelor republicane. Faimosul tablou
în ulei Guernica al lui Pablo Picasso avea ca
scop condamnarea acestui act nesăbuit de distrugere.
