V. Introducere
În Europa, transformarea revoluţionară a
sistemelor de guvernământ şi a structurilor de stat a început foarte energic: în
1789 izbucneşte la Paris Revoluţia Franceză, iar deviza sa, Liberté, Egalité,
Fraternité (Libertate, Egalitate, Fraternitate) dobândeşte o forţă
covârşitoare. Revoluţia Franceză a avut drept consecinţă reorganizarea
fundamentală a societăţii. Ideile născute de revoluţie au apărut în Codul Civil
al lui Napoleon, pe care acesta l-a impus multor naţiuni europene. Secolul XIX
a cunoscut de asemenea o transformare radicală a societăţii, pornind de la altă
sursă: Revoluţia Industrială, care a stabilit în cadrul ei o clasă muncitoare
săracă, opusă clasei de mijloc de negustori şi de oameni de afaceri. Statele
Unite ale Americii, aflate în formare, au fost zguduite de izbucnirea
Războiului de Secesiune. Creşterea economică rapidă de după acest cumplit
război civil a făcut din SUA, către 1900, prima putere industrială şi agricolă
a lumii, care, în plan extern, a prefigurat o politică imperialistă vizând
includerea unor întinse zone din vecinătate în sfera de influenţă proprie.