IV.19. Asia de Sud-Est
1500-1800
În secolele XVI-XVIII, Birmania şi
Siamul erau regate importante. Portughezii, olandezii, francezii şi englezii
încheiaseră aici relaţii şi acorduri comerciale, mai ales în Siam, înfiinţând
pe litoral primele factorii. În timp ce francezii se impun în Annam în sec.
XVIII, portughezii reuşesc să controleze la început Arhipelagul Malaysian şi
astfel să monopolizeze comerţul de condimente, însă în sec. XVII pierd treptat
din influenţă în favoarea olandezilor. Multe regate sud-asiatice cunosc o
renaştere prin comerţul cu europenii.
Birmania şi Siam
Regatul Birmania îşi extinde temporar
influenţa în Siam. Portughezii, mai târziu şi alte puteri europene, încheie
acorduri comerciale avantajoase cu Siamul (Ayutthaya).
După căderea regatului Pagan în 1287,
triburile Shan înfiinţează un alt regat în Birmania Superioară. În sud domnea
familia Mon, care fondase principate în sec. IX-X, înainte de sosirea
birmanilor. În 1531, dinastia Toungoo din Birmania Inferioară unifică ţara.
Regele Tabinshwehti îi subjugă pe Moni şi, cu ajutorul armelor de foc
portugheze, cucereşte Birmania Centrală, stabilind capitala la Pegu în 1559 şi
la Ava în 1635. În 1559, succesorul său cucerise deja principatele din nord şi
satele Shan. Se năştea un imperiu, în care se ridicau clădiri spectaculoase. În
sec. XVII, companiile comerciale britanice şi olandeze încep să îşi stabilească
bazele în acest imperiu. După atacuri din partea chinezilor şi a siamezilor, în
1752, dinastia Toungoo se prăbuşeşte.
Conducătorul birman Alaungpaya unifică
Birmania (actualul Myanmar) în 1753. Hsinbyushin, fiul său, care aduce mulţi
învăţaţi la curte, reconstruieşte capitala Ava în 1765, iar în 1764-1767
înaintează mult în Siam. În 1785, Birmania ocupase o mare parte din Siam, până
când britanicii, atacând dinspre India, preiau controlul asupra Siamului după
Primul Război Anglo-Birman (1824-1826).
Regatul Ayutthaya din Siam (actuala
Thailanda), care existase încă din sec. XIV şi se întindea de la Peninsula
Malaysiană până la Malacca, distruge Imperiul Khmer în 1431. În 1516, regele
Ramathibodi II le permite portughezilor să înfiinţeze factorii. Succesorul săi
îi respinge pe birmani şi asediază Ayutthaya în 1549. Încă din sec. XVI, regii
utilizau împotriva birmanilor arme europene, în schimbul cărora le ofereau
europenilor acorduri comerciale avantajoase cu Siamul - un centru comercial
pentru produse chinezeşti şi japoneze. Toleranţa religioasă din Siam permitea,
de asemenea, influenţa culturii europene. În 1662, Franţa trimite misionari
iezuiţi în Siamul budist, iar Compania franceză a Indiilor Orientale intră în
Ayutthaya în 1680. Însă intervenţia politică a francezilor se dovedeşte
excesivă, iar în 1688 regele Phetracha îi izgoneşte. Doi ani mai târziu,
olandezii îl obligă pe rege să le acorde monopolul în comerţul cu piei de
animale, blocând râul Menam. După 1700, acest comerţ aduce Siamului o
prosperitate considerabilă. Literatura şi arta thai ating apogeul în timpul
domniei regelui Boromokot.
Începând cu 1770, generalul Phraya
Taksin reconstituie regatul Siamului şi transformă Laosul şi Cambodgia în state
vasale; după moartea lui, regatul era mai puternic ca oricând. În 1782,
generalul Phraya Chakri urcă pe tron sub numele Rama I şi fondează dinastia
Chakri, care domneşte şi astăzi în Thailanda.
Indochina şi Indonezia
Francezii îşi impun influenţa în
Indochina, în timp ce portughezii şi olandezii se luptă pentru a-şi întemeia
factorii în Arhipelagul Indonezian.
În 1428, Annamul din Indochina, sub
împăratul Le Loi (Le-Thaito), fondatorul dinastiei Le, se desparte de China.
Printr-o idministraţie eficientă sub împăratul Le-Thanh-Tong, în 1471, Annam
ocupă restul Imperiului Champa. În sec. XVI, puterea entrală intră în declin,
iar ţara este condusă până în sec. XVII de două mari familii, Trinh şi Nguyen,
care resping pentru o lungă perioadă de timp încercările de debarcare ale
europenilor. Franţa negociază în 1787, pentru prima dată drepturile de
înfiinţare a unei baze în regiune cu Nguyen Anh din Indochina, care în 1802 se
declară împăratul Gia Long în Vietnam.
Negustorii musulmani şi portughezii se
luptă pentru influenţă în Indonezia şi Arhipelagul Malaysian. În 1511,
portughezii cuceresc Malacca şi o transformă în bază principală; de aici,
înfiinţează factorii în Java, Ambon, Banda, Ternate şi în alte zone şi
monopolizează comerţul de condimente. În sec. XVI, o mare parte a teritoriului
indonezian fost budist se converteşte la islamism.
În 1602, venirea Companiei olandeze a
Indiilor Orientale duce la lupte aprige. Olandezii se stabilesc în Jakarta în
1610, iar în 1619 transformă Batavia în centrul lor administrativ. Preiau de la
portughezi prin forţă Malacca în 1641, Sulawesi (Celebes) în 1666, şi Ternate
în 1683, controlând astfel toată regiunea, însă în 1784 sunt obligaţi să
accepte comerţul britanic în regiune. În 1798, Compania olandeză a Indiilor
Orientale se declară falimentară şi este desfiinţată de Guvernul Olandei, care
preia administrarea teritoriilor companiei.
Filipine
La sfârşitul sec. XV, islamul se
răspândea din Borneo şi Sulawesi spre Filipine. În 1521, în timpul călătoriei
sale în jurul lumii, Magellan ajunge într-un arhipelag, debarcă pe insule şi se
luptă cu băştinaşii. În 1543, Spania revendică insulele şi le redenumeşte
Filipine, după regele Filip II. Structurile de conducere ale triburilor locale
erau considerate primitive, iar insulele din nord sunt creştinate şi dezvoltate
economic de către preoţii catolici, după modelul sud-american. Insulele din sud
au rămas islamice până în prezent.