III.22. Asia de Sud-Est
SECOLELE V-XV
După ce Regatul Birmanez de la Pagan şi
Imperiul Khmer de la Angkor împărţiseră Indochina între ele, dinastia Thai îi
înlocuieşte pe khmeri la putere, devenind rivală principală a birmanilor. În
Indonezia se succed cu rapiditate mai multe regate diferite, atât hinduse, cât
şi budiste, până când în Asia de Sud-Est se stabileşte domnia colonială a
europenilor.
Imperiile de pe teritoriul Asiei de Sud-Est
În timp ce khmerii erau influenţaţi de
cultura indiană, în Vietnam era evidentă apropierea de China. Apar conflicte
noi, datorate înaintării birmanezilor şi, în final, a dinastiei Thai.
Zona colonizată de khmeri se întindea
din sudul Thailandei şi al Laosului până în Delta Mekong. Acestea erau zonele comerciale
cele mai dezvoltate ale Chinei, cunoscute ca Funan, care au înflorit în sec.
I/II-VI/VII. În sec. VII-VIII, apar mici regate khmere. Acestea sunt puternic
influenţate de cultura indiană. Indravarman I a fost primul care a întemeiat un
regat extins; fiul său, Yashovarman I fondează Angkor (oraşul) în jurul anului
900.
Regatul Angkor îşi extinde puterea în
sec. X. Conducătorii săi erau adepţi ai şivaismului şi au construit temple
monumentale, care s-au păstrat până în zilele noastre. Faimosul templu Angkor
Wat a fost construit în timpul domniei lui Suryavarman II. După invazia
chamilor, Jayavarman VII extinde regatul khmer în zone importante din Asia. Era
adept al budismului Mahayana şi construieşte capitala fortificată Angkor, cu
numeroase temple budiste. Raidurile thailor duc la pierderea Angkorului în 1369
şi 1389. În sec. XV, capitala se mută în sud, la Longvek, Udong şi Phnom Penh,
în mare parte şi din raţiuni comerciale.
Statul Nam Viet (astăzi Vietnamul de
Nord) este cucerit în anul 111 î.Hr. de către dinastia chineză Han. Vidul de
putere creat în China după dinastia Tang, face posibilă întemeierea în anul 931
în Tonkin a unui regat denumit Dai Viet, cu centrul în Delta Râului Roşu. Între
anii 1009-1225 acesta este condus de dinastia Ly. Influenţa chineză, ca şi
importanţa deosebită a confucianismului, rămân neschimbate. Dinastia Ly este
urmată de dinastia Tran, care conduce între anii 1225-1400. În timpul ei este
respinsă invazia mongolă din 1287.
Chamii se stabilesc în regiunile sudice
din Vietnamul Central şi de Sud, iar în secolele IV-V întemeiază regatul Champa.
În 1177, chamii cuceresc Angkorul, însă în 1181 sunt înfrânţi şi alungaţi, iar
între 1192-1220 cad sub dominaţie khmeră. Champa intră sub presiunea
vietnamezilor, regatul fiind anexat în cca 1471.
În sec. IX, birmanii migrează pe
teritoriul Birmaniei de astăzi, fondând Regatul Pagan, în 849. Până la
distrugerea sa de către mongoli în 1287, regatul împarte controlul asupra Asiei
de Sud cu khmerii. După căderea Paganului apar două sisteme de stat separate,
care se vor reuni abia la sfârşitul sec. XVIII.
Triburile vorbitoare de limbă thai
înaintează spre Yunan, în sud-vestul Chinei, începând cu sec. II î.Hr. În sec.
VII, aici se dezvoltă Regatul Nan Zhao, distrus de mongoli în 1253. Regatul
Sukhothai, format în 1238 în zona centrală a Thailandei de astăzi, este
considerat locul de origine politică şi culturală a acestei ţări. Regatul
ajunge la punctul de înflorire maximă în a doua jumătate a sec. XIII, în timpul
regelui Ramkhamhaeng, care îşi extinde dominionul asupra Golfului Thailandei,
învingându-i pe khmeri şi birmani. În 1283 este elaborat alfabetul thai
tradiţional, folosit până astăzi. Succesorii săi se dedică exclusiv religiei şi
ştiinţelor; aşa că, în 1350, prinţul local Thai Ayutthaya reuşeşte să preia
puterea fără să utilizeze forţa.
Regatele insulare din Asia de Sud-Est
Indonezia a fost întotdeauna influenţată
de cultura şi religiile indiene. Aici au existat diverse regate hinduse şi
budiste, până la răspândirea islamului în sec. XIV, adus pe insulă de către
negustorii arabi.
Până în anii 1300, în Arhipelagul
Indonezian au existat atât regate budiste, cât şi hinduse. Teritoriul budist
cel mai important era Regatul maritim Srivijaya, care a apărut în sec. VII pe
coasta de sud-est a Sumatrei. Din capitala Palembang, Srivijaya îşi răspândeşte
zona de dominaţie în Marea Chinei de Sud şi în regiunile adiacente. În sec. XI,
conducătorii locali încep să îşi recapete independenţa. Dinastia Shailendra, de
orientare budistă, construieşte complexul de temple Borobudur pe insula Java.
În 1293, regele Vijaya întemeiază în
estul insulei Java Imperiul hindus Majapahit, care înlocuieşte Srivijaya ca
putere dominantă. Acest imperiu există până în 1520, ajungând la apogeu în sec.
XIV, când regele Gajah Mada domină Indonezia.
În anii 1300, negustorii arabi aduc
islamul în Indonezia, această religie fiind rapid acceptată de aproape toţi locuitorii.
Doar regatul insular Bali rămâne hindus. La jumătatea sec. XV, prinţul
Paramesvara din Sumatra întemeiază sultanatul Malacca, stabilind capitala la
Palembang. Oraşul devine centrul comercial cel mai important al regiunii, până
când este cucerit de către portughezi în 1511.
În sec. XVII, Java era stăpânită aproape
în întregime de Regatul Mataram. Olandezii, care îi înlocuiesc pe portughezi ca
putere comercială europeană, înfiinţează un centru comercial Batavia pe insula
Java în 1619, iar de aici supun Indonezia controlului lor. În 1755, aceştia determină
împărţirea regatului Mataram, cândva puternic, în două principate, Surakarta şi
Yogyakarta, diminuându-i astfel puterea.
