III.19. India
500-1500
Timp de mai multe secole, nordul Indiei
a fost afectat de invazii şi colonizări arabe periodice. După anul 1000,
invazia musulmanilor turci din Asia Centrală are un efect mai îndelungat, nu
doar prin colonizare. Regatele hinduse din nordul Indiei sunt ocupate. Aceeaşi
soartă o au Delhi şi Valea Gangelui în 1206. Doar regiunea de sud rămâne
neocupată. Cu toate că distrugerea templelor hinduse reprezintă o dovadă a
persecuţiei, s-a dezvoltat un model de coexistenţă. Cultura indiană s-a dovedit
receptivă în asimilarea noilor influenţe. Sultanii musulmani erau conducători
militari de succes, însă după anul 1500 sunt înlăturaţi de Moguli.
Imperiile hinduse în India
În timp ce nordul Indiei cade sub
dominaţia sultanilor musulmani, prinţii hinduşi rămân la putere în cea mai mare
parte a Indiei Centrale şi de Sud. Imperiul Vijayanagar a fost ultimul stat
hindus important.
După anul 550 dinastiile Hindu şi
Dravidiană au condus în centrul şi în sudul Indiei. Una dintre ele a fost
dinastia Calukya, care a domnit în Bidjapur între anii 543-757, ocupând o parte
importantă din sudul Indiei între 609-642. Cea de-a doua dinastie Calukya a
condus între anii 975-1189. Aceasta se implică în conflictele pentru putere cu
cea mai importantă dinastie din sudul Indiei, Pallava, din Kanchi, care în sec.
VII stăpânea regiunea Deccan şi extremitatea sudică a Indiei. Această dinastie
este înlăturată de dinastia Colas (888-1267), care îşi extinde regatul de pe
coasta de est către nord. Sub Rajaraja I (cel Mare), în anul 1000 devine puterea
dominantă în sudul Indiei. De asemenea, reprezintă şi o putere navală, flota ei
navigând în 1001 spre Ceylon şi ocupând insulele Maldive în 1014.
Conducătorii hinduşi ai Indiei Centrale,
inclusiv regii Pala din Bengal (750-1199) sau regii Kanauj (840-1197) sunt
înfrânţi de oştile musulmane care înaintau. În anul 1336 se întemeiază ultimul
mare regat hindus, Vijayanagar (Oraşul Victoriei). Capitala sa, Hampi, este
construită iniţial pe locul unui templu. Regatul ajunge în timp cel mai mare
din sudul Indiei. Oraşul înfloritor, cu temple şi palate superbe, devine un
centru al literaturii şi ştiinţei indiene. Regii din Vijayanagar considerau
râurile Tungabadhra şi Kistna drept graniţa sudică a islamului, iar în 1380
compilează o colecţie a tuturor învăţăturilor brahmanice, Sarvadarshana
Sangraha. Îi ţin la distanţă pe invadatori pentru un timp, însă ultimul
conducător, Ramaraja, moare în anul 1565 la Talikota, în bătălia împotriva
sultanului musulman Ahmadnagar.
După aceea, doar un mic regat hindus
reuşeşte să supravieţuiască, în Madurai. Acesta va fi la rândul său anexat în
anul 1684 de către Marele Mogul Aurangzeb.
Sultanii din Deklhi
În zorii apariţiei Ghaznavizilor şi a
Ghurizilor, dinastiile militare de origine turcă accelerează răspândirea
islamului în India. Acestea se sfârşesc odată cu conducătorii din dinastia
Lodi, care sunt înfrânţi de către Moguli.
După ce primele armate musulmane
înaintează în Pakistan şi India în anii 700, India este râvnită tot mai mult de
conducătorii islamici. Campaniile de cucerire ale lui Mahmud din Ghazna de după
1001 îi pun la grea încercare pe hinduşi, al căror politeism este respins cu
vehemenţă de musulmanii doctrinri. La începutul sec. XII Ghaznavizii domină
nordul Indiei, însă în 1187 sunt înlăturaţi de puternicii Ghurizi afghani din
Lahore, care cuceriseră deja Multanul în 1175. În 1193, sultanul Muizz ad-Din
ocupă Delhi şi îşi extinde teritoriul în Gujarat, în sud şi în Bengal, în est.
Forţa care i-a condus pe cuceritori a fost generalul turc Kutb-ud-Din Aybak,
care în 1194 pune capăt domniei prinţilor budişti, odată cu ocuparea Biharului,
şi îi sileşte pe hinduşi să se retragă spre sud. În anul 1206 îl înlătură pe
sultanul Ghurid şi fondează sultanatul din Delhi. Succesorul său, Iltutmish
(1211-1236) cucereşte Sindul şi transformă Delhi în regat islamic independent.
În anul 1290, Casa Ayabak este
înlăturată de către dinastia turcă Khaiji. Aceasta îi respinge pe mongoli,
cucereşte toată regiunea Deccan (India Centrală) şi înaintează spre Madurai în
sudul Indiei. Sultanatul împarte ţara în fiefuri distribuite nobilimii
musulmane, care asigura trupe în caz de război. Khaljizii sunt succedaţi de dinastiile
militare ale Tughlucilor (1320-1414) şi Saizilor (1414-1451) din Delhi şi
formează propriile sultanate, cum ar fi cele din Bengal, Deccan, Gujarat,
Jaunpur şi Malwa. Între anii 1398-1399, Timur Lenk invadează India şi ocupă
temporar Delhi.
După această înfrângere zdrobitoare,
autoritatea centrală revine abia sub dinastia afghană Lodi, care conduce între
anii 1451-1526. Sikandar Lodi extinde din nou regatul în est, între Indus şi
Bengal. Ultimul conducător Lodi, Ibrahim, moare în anul 1526 în bătălia de la
Panipat împotriva conducătorului Mogul Babur Zahir ad-Din Muhammed, care fusese
chemat de către propriii emiri ai lui Ibrahim pentru a-l înlătura. Babur
reuşeşte astfel să ocupe Agra. A scris şi memorii Babur-name care conţin
informaţii preţioase despre popoarele din India, Afghanistan şi Asia Centrală.
Delhi
După ce Delhi devine capitala stăpânirii
islamice în India în anul 1193, diverşii „regi vasali" construiesc clădiri
impunătoare, folosind de obicei ruinele templelor hinduse distruse. În anul în
care este cucerit Delhi începe construcţia marii moschei Quwwat-ul-Islam
(Puterea islamului). În anul 1236, magnificul mormânt al sultanului Iltutmish
este integrat complexului. Kutb-ud-Din Aybak începe construcţia edificiului
Kutb Minar (Turnul Victoriei) în anul 1192.
