III.10. Spania şi Portugalia în Evul Mediu
SECOLELE VIII-XV
Încă din sec. VIII, regatele creştine
din nordul Peninsulei Iberice s-au opus cuceririi arabe, iar începând cu sec.
XI, ele au declanşat Reconquista. Musulmanii au fost alungaţi complet până în
anul 1492. Spania modernă a luat naştere din unificarea Regatelor Castiliei şi
Aragonului la sfârşitul sec. XV. Portugalia a devenit o mare putere maritimă în
sec. XV.
Regatele Navarei, Castiliei, Aragonului şi Portugaliei
Începând cu sec. XI, regatele creştine
din nordul Peninsulei Iberice i-au silit constant pe musulmani să se retragă
tot mai la sud.
Între anii 711 şi 714, arabii musulmani
au cucerit Imperiul Vizigot. Creştinii au putut supravieţui în munţii Pirinei.
Acolo, vizigotul Pelayo, conducătorul luptei împotriva musulmanilor, a fost
ales în anul 718 rege al Asturiei, care va deveni parte a Regatului Leon. Tot
în acea perioadă, bascii s-au opus tendinţelor expansioniste ale lui Carol cel
Mare, care înfiinţase pentru scurt timp o marca (graniţă) spaniolă în
812. În anul 824, bascii l-au numit pe Inigo Arista primul rege al Navarei.
Ţinutul Barcelonei a luat fiinţă în sec. IX pe teritoriul fostei mărci, în
jurul anului 1016, regatele creştine au avut doar de câştigat de pe urma
războaielor civile ale musulmanilor, în timpul cărora, în 1031, a fost detronat
ultimul calif Omeiad. I-au urmat mai mulţi conducători neimportanţi. Ei nu s-au
putut uni împotriva Reconquistei (recucerire) începute de regii creştini. În
prima jumătate a sec. XI, Sancho III Garces cel Mare a domnit peste un regat puternic
în nordul Spaniei. După moartea sa în anul 1035, teritoriul a fost împărţit în
trei regate independente: Castilia, Aragon şi Navara. În anul 1038, Ferdinand I
cel Mare, conducătorul Castiliei, a dobândit prin căsătorie Regatul Leon.
Aragon şi Barcelona au fost şi ele unificate în urma unui mariaj. Contele
francez Henric de Burgundia s-a căsătorit cu nepoata lui Ferdinand de Castilia
şi Leon, iar în 1097 a primit şi Portugalia, ca zestre a soţiei sale. Alfonso I,
fiul lui Henric, şi-a stabilit reşedinţa în Castilia, a declarat independenţa
şi a preluat titlul de rege în 1139. În sec. XII în Peninsula Iberică existau
patru regate: Navara, Castilia-Leon, Aragon şi Portugalia.
Formarea Spaniei şi a Portugaliei ca state
În timpul Reconquistei, suveranii
creştini au recucerit toate teritoriile musulmane din Peninsula Iberică.
În timpul Reconquistei au existat şi
eşecuri. Dinastiile nord-africane ale Almoravizilor şi Almohazilor, care au
domnit în sudul Spaniei din anul 1094 şi respectiv 1147 au reuşit să obţină
câteva victorii asupra regilor creştini în sec.XII. Au existat şi unele
coaliţii între creştini şi musulmani, cum a fost şi cazul Cidului. Ordinele
cavalereşti spaniole, precum Calatrava, Alcantara sau Avis, care păstrau vie
amintirea cruciadelor, au avut un rol important în Reconquista.
În acelaşi timp, regii portughezi şi-au
lărgit teritoriile de-a lungul coastei Atlanticului. Lisabona, viitoarea
capitală, a fost cucerită în anul 1147, iar Algarve în 1250-51. Ioan I de Avis a
fost încoronat în anul 1385 şi a cucerit teritorii din nordul Africii în 1415.
Atât el, cât şi fiul său, prinţul Henric Navigatorul, care a organizat
expediţii maritime şi a înfiinţat un colegiu de comerţ naval, au marcat
începutul ascensiunii Portugaliei ca putere maritimă.
În 1085, Alfonso VI de Castilia a
cucerit vechea capitală vizigotă Toledo, care a devenit capitala castiliană şi
spaniolă, până când curtea a fost mutată la Madrid în anul 1561. În timpul
domniei lui Ferdinand III, expansiunea Castiliei a stagnat temporar, după ce
acesta a cucerit Córdoba în anul 1236. A supravieţuit doar regatul musulman al
Granadei din extremitatea sudică a peninsulei.
Aragon a început să-şi extindă influenţa
în Marea Mediterană. În anul 1235, regele Iacob I a smuls din mâinile maurilor
(musulmani spanioli) Insulele Baleare şi trei ani mai târziu portul Valencia.
Petru III, fiul său, a ocupat Sicilia în 1282. După ce a supus şi Sardinia şi
Napoli în 1326 şi în 1442, Aragon a devenit una dintre marile puteri din zona
Mării Mediterane.
Căsătoria lui Ferdinand II de Aragon cu
Isabela I de Castilia în anul 1469, cunoscuţi drept „monarhi catolici", a
constituit baza necesară pentru unificarea Spaniei şi a garantat moştenirea
ambelor coroane de către Habsburgi după moartea lui Ferdinand în anul 1516. Cei
doi monarhi au încheiat Reconquista în 1492 prin recucerirea Granadei.
Persecutarea şi alungarea musulmanilor, evreilor şi a aşa-numiţilor moriscos
(mauri convertiţi la creştinism) au fost întreprinse în Spania şi Portugalia cu
ajutorul Inchiziţiei.
Regatul Navarei nu a participat la
Reconquista. Mai multe familii regale franceze s-au succedat pe tronul regatului
încă din sec. XIII. În 1572, Navara a fost cucerită de Henric de Bourbon, care
a devenit şi regele Franţei în anul 1589, sub numele de Henric IV şi a unificat
cele două coroane. Ferdinand II de Aragon a cucerit teritorii întinse din sudul
Navarei în anul 1512.
Cidul
Rodrigo Diaz de Vivar, cunoscut şi sub
numele de „Cidul" (din cuvântul arab al-sid, stăpân) în timpul
Reconquistei a luptat atât de partea creştinilor, cât şi a musulmanilor. A
cucerit oraşul Valencia, apărându-l de musulmani până la moartea sa, care a
survenit în anul 1099. Cidul a devenit astfel simbolul cavalerismului.
