VII.1. Istoria contemporană după 1945
Consecinţele celui de Al Doilea Război
Mondial au fost devastatoare: aproximativ 55 de milioane de morţi în toată
lumea, în jur de 20 de milioane de refugiaţi şi teritorii uriaşe din Europa şi
Asia distruse. Decimarea evreilor europeni de către regimul nazist şi
colaboratorii săi produce transformări fără precedent pentru civilizaţia
modernă. Imediat după război, multe dintre eforturile politicii internaţionale
se îndreaptă către prevenirea catastrofelor de acest gen.
Între conflictul Est-Vest şi globalizare
Situaţia politică mondială dintre 1945
şi 1989 este marcată definitiv de conflictul Est-Vest. Noile puteri
conducătoare - Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică - încearcă să-şi
pună amprenta asupra ordinii postbelice. Din cauza viziunilor total opuse
despre guvernare şi economie, între cele două puteri mondiale izbucneşte foarte
curând aşa-numitul Război Rece. În această confruntare se implică un
număr tot mai mare de naţiuni, care se aliniază de partea unui altui bloc.
Competiţia se transformă într-o cursă a înarmărilor din ce în ce mai puternică,
trezind teama de anihilarea nucleară globală. Pentru a evita includerea în sistemul
blocurilor, multe foste colonii, dintre care majoritatea obţin independenţa
după Al Doilea Război Mondial, devin parte a Mişcării de nealiniere.
Sfârşitul Războiului Rece începe prin
deschiderea graniţei de vest a Ungariei şi căderea Zidului Berlinului în 1989,
însă este definitivat odată cu dezmembrarea din 1991 a Uniunii Sovietice. Lumea
nu îşi găseşte însă pacea nici de această dată, numărul de războaie şi
conflicte între state - motivate cel mai des etnic sau religios - este în
creştere, iar armele nucleare, biologice şi chimice ajung în tot mai multe
mâini. În acelaşi timp, politica mondială este puternic determinată acum de
procesul de globalizare. Europa, Asia de Est şi America de Nord sunt centrele
acestei dezvoltări, însă, prin integrarea întregii lumi într-o reţea economică
şi de comunicare unică, deciziile politice şi economice au adesea efecte de
violare a graniţelor. După 1945, ca în nici o altă perioadă, umanitatea a făcut
progrese în aproape toate domeniile cunoaşterii. Totuşi, roadele acestui
progres sunt distribuite inegal. De capitalul economic al globalizării au
beneficiat mai ales naţiunile industrializate din Vest. Liniile de conflict
politic ale lumii nu se mai află între Est şi Vest, ci între Nord şi Sud, între
bogaţi şi săraci. O altă nouă sursă de conflict este terorismul internaţional.
Combaterea eficientă a acestuia şi a cauzelor sale reprezintă o provocare
majoră a sec. XXL
Stil de viaţă şi valori
În ţările bogate ale lumii, concepţiile
despre stilul de viaţă şi valorile generale s-au schimbat enorm în ultimii 50
de ani. Pentru că durata studiilor a crescut, adolescenţa, care reprezenta
înainte doar o etapă preliminară maturizării, a devenit mai lungă, constituind
o etapă în sine a vieţii. Legată de bogăţie şi frumuseţe, tinereţea a devenit
idealul care conturează economia, publicitatea şi viaţa cotidiană. În anii 1960
ia naştere o nouă cultură a distracţiei; vacanţele şi călătoriile devin
elemente importante ale vieţii moderne şi un sector industrial înfloritor. Din
anii 1970, automatizarea din aproape toate domeniile elimină o mare parte din
munca fizică grea. Apar astfel noi slujbe, mai ales pentru femei, cu precădere
în sectorul serviciilor, apreciat în toată lumea.
Altă schimbare apărută recent în lumea
occidentală este îndepărtarea de creştinismul tradiţional, combinată cu o
căutare tot mai intensă a sensului vieţii. Orientarea către stilurile de viaţă
ezoterice sau est-asiatice a crescut, însă căutarea fericirii a fost
subordonată constant modelor în schimbare. Pe de altă parte, la începutul
mileniului, fundamentalismul religios, îndeosebi islamul şi creştinismul, s-a
întărit în confruntarea, exprimată uneori violent, cu noul stil de viaţă
occidental, caracterizat prin materialism necontrolat şi secularism, şi care
s-a răspândit ca standard în întreaga lume.
Industrializarea culturii şi a cunoaşterii
Tendinţele culturale circulă astăzi mult
mai rapid şi sunt tot mai subordonate legilor pieţei. De exemplu, dacă în anii
1940 muzica era o distracţie pentru recreere în timpul liber, din anii 1970
acompaniază umanitatea peste tot. Astfel, muzica pop cunoaşte o răspândire mai
mare decât cea clasică. Muzica pop se transformă în conformitate cu dezvoltarea
şi cu schimbarea rapidă a modelor şi stilurilor, în funcţie de cererea industriei
de consum.
Cultura elitistă a devenit mai diversă şi mai complexă. Noi stiluri şi
curente, cum ar fi pictura abstractă, se răspândesc în toată lumea. Cel puţin
până în anii 1970, nu se putea vorbi proape deloc despre etape şi mişcări, în
timp ce astăzi acest lucru este posibil în majoritatea şcolilor. Distincţiile
dintre forme artistice diferite nu mai sunt la fel de tranşante ca înainte.
După 1945, ritmul rapid al dezvoltării
caracterizează şi domeniul ştiinţei. Niciodată până acum nu au fost atât de
mulţi oameni de ştiinţă, niciodată nu s-a dezvoltat cercetarea atât de rapid şi
niciodată până astăzi nu a existat o diferenţă atât de puternică între
domeniile de cercetare. Engleza a devenit limba universală a ştiinţei. Ziarele
şi revistele prezintă descoperirile cercetărilor mult mai repede decât orice
carte, însă astăzi cea mai rapidă şi mai simplă formă de comunicare a
informaţiei este internetul, la care au acces tot mai multe persoane.
Succesele şi pericolele progresului
Progresul ştiinţific şi tehnologic din
ultimii 60 de ani este uluitor. Automobilele, avioanele, radioul, televiziunea,
computerele mainframe şi personale şi internetul au făcut lumea mai mică. În
1969 primii oameni ajung pe Lună, iar după 1987, staţia spaţială Mir a făcut posibil
traiul prelungit în spaţiu. Medicina a făcut progrese atât de mari, încât frica
de epidemii precum holera sau poliomielita nu mai influenţează viaţa, deşi noi
boli contagioase, cum ar fi SIDA, continuă să apară. La începutul mileniului,
telecomunicaţiile au devenit mobile. Aproape toate cunoştinţele umanităţii sunt
disponibile şi pot fi accesate oricând şi oriunde.
În ciuda credinţei puternice progres,
latura negativă a imperativului tot mai mult, tot mai repede a devenit
vizibilă. După criza petrolului din anii 1970, sfârşitul rezervelor de
combustibil a devenit o realitate, iar consecinţele sale asupra întregii lumi
sunt destul de previzibile. Distrugerea mediului înconjurător şi a atmosferei
Pământului reprezintă acum partea neagră a progresului industrial, până şi
energia nucleară, presupusă a fi nepoluantă şi controlată, a pricinuit pagube
care vor continua să îşi lase amprenta timp de mai multe secole.
La fel ca în lupta împotriva sărăciei,
protecţia mediului poate fi realizată numai prin acorduri între state la scară
globală. Acestea sunt doar unele dintre provocările cu care se confruntă lumea
în sec. XXI.
