VI.1. Epoca Războaielor Mondiale
La începutul secolului XX, naţionalismul
agresiv, lupta pentru reîmpărţirea sferelor de influenţă şi cursa
internaţională a înarmării au făcut ca pacea europeană să fie pe punctul de a
exploda. Asasinarea moştenitorului austro-ungar în iulie 1914 a declanşat o
conflagraţie care avea să distrugă vechile structuri statale. După război, au
luat naştere forţe politice totalitariste, alimentate de crizele sociale şi
economice ale timpului. În 1939, nazismul german a aruncat lumea în cel mai
devastator război din istorie. La sfârşitul lui, în 1945, Europa era o ruină.
Reorganizarea statelor după Primul Război Mondial
Primul Război Mondial, dus cu toate
resursele disponibile de atunci, a schimbat relaţiile de putere din întreaga
lume şi a retrasat harta Europei. Până şi naţiunile victorioase, Marea Britanie
şi Franţa, erau slăbite economic după conflagraţie. Statele Unite ale Americii
au câştigat cel mai mult de pe urma războiului, preluând statutul de hegemon
mondial de la Marea Britanie şi urmărind să instaureze pacea în Europa pe baza
dreptului de autodeterminare al naţiunilor. Însă ordinea de după război, creată
la Paris de puterile victorioase, era contradictorie. Aceasta devine sursa unor
noi conflicte, creând premisele următorului război. Forţele care au pierdut
erau nemulţumite de faptul că fuseseră considerate unicele responsabile pentru
război şi vedeau plăţile cu care fuseseră împovărate drept o mare nedreptate.
Mai ales Germania, care era obligată să îşi cedeze coloniile şi o mare parte
din imperiu, urmărea de la bun început revizuirea tratatului. Scindarea
imperiilor multiculturale Austro-Ungar şi Otoman creează state-naţiuni
instabile în Europa de Răsărit şi Centrală, cu minorităţi etnice puternice. În
Orientul Apropiat, puterile victorioase încalcă promisiunea de a garanta
independenţa naţională. Fostele teritorii ale Imperiului Otoman erau împărţite
între britanici, francezi sau puse sub mandat internaţional. Atitudinea
inconsecventă a Marii Britanii faţă de imigrarea evreilor în Palestina stă la
baza conflictului arabo-israelian declanşat după 1945.
Totalitarismul: comunismul şi fascismul
Primul Război Mondial mobilizează pentru
prima dată naţiuni întregi. Acesta răstoarnă ordinea socială din multe ţări şi
conduce la revolte şi revoluţii. Dinastii care domneau de secole se prăbuşesc
în Rusia, Germania, Austria şi Ungaria. În multe state se instaurează
democraţii parlamentare, cu caracter temporar. Mai mulţi sorţi de izbândă a
avut victoria din 1917 a bolşevicilor din Rusia. Înfiinţarea Uniunii Sovietice
în 1922 a influenţat dezvoltarea internă a întregii Europe. Obiectivul sovietic
de a declanşa o revoluţie comunistă mondială a trezit temeri legate de posibile
lovituri de stat ale partidelor de stânga în cadrul democraţiilor europene
instabile de după război. În replică, grupurile fasciste de dreapta câştigau
puterea peste tot. Deşi acestea se deosebeau foarte mult de la o ţară la alta,
toate aveau în comun o atitudine naţionalist-militară, radical antidemocratică
şi anticomunistă. Astfel de mişcări devin dominante în Germania şi în Italia,
datorită situaţiei catastrofale a economiei lumii. În Spania, regimul fascist
se stabileşte după un sângeros război civil. Sisteme autoritare apar şi în
America de Sud, iar conducerea militară naţionalistă din Japonia urmăreşte să
întemeieze un imperiu colonial în Asia. În China, naţiunea cea mai numeroasă a
lumii, partidele naţionaliste şi comuniste se luptă pentru control. Dintre
Marile Puteri, numai Franţa, SUA şi Marea Britanie îşi menţin sistemele
democratice liberale, în ciuda crizei economice.
Teroarea şi războiul total
În Germania vine la putere o mişcare
fascistă agresivă, reprezentată de Partidul Naţional-Socialist al lui Hitler.
Reichul german începe cel de Al Doilea Război Mondial în 1939, cu scopul de a
reorganiza Europa după teoria rasistă a nazismului, instaurând o campanie de
exterminare a unor grupuri etnice din estul Europei, care culminează cu
genocidul a milioane de evrei europeni. Statele Unite ale Americii, Marea
Britanie şi Uniunea Sovietică formează o alianţă care pune capăt războiului
nazist, ocupând Germania în 1945. Japonia, aliatul Germaniei, se predă numai
după cele două bombardamente atomice. În cel de Al Doilea Război Mondial, au
fost folosite cele mai devastatoare tehnologii, astfel că mai bine de 55 de
milioane de oameni şi-au pierdut viaţa. Bombardamentele efectuate de forţele
aeriene au avut un număr uriaş de victime şi au distrus oraşe întregi. În urma
războiului, Uniunea Sovietică şi Statele Unite ale Americii devin cele două
supraputeri ale lumii. După 1945, însă, divergenţele dintre acestea au condus
la împărţirea ideologică a Europei şi a lumii întregi.
Începuturile culturii de masă moderne
În perioada interbelică, dezvoltarea
ştiinţei şi tehnologiilor în ţările industrializate schimbă fundamental viaţa
oamenilor. În 1915, fizicianul german Albert Einstein publică Teoria
generală a relativităţii şi revoluţionează conceptul de timp şi spaţiu,
obţinând Premiul Nobel pentru fizică (1921). În 1929, un alt laureat al
Premiului Nobel, bacteriologul britanic Sir Alexander Fleming descoperă
penicilina şi o aplică în medicină.
Datorită liniei de asamblare, automobilul
devine un mijloc de transport în masă. Graţie noilor tehnologii, viaţa de zi cu
zi, mai ales la oraş, capătă dinamism. Devine posibilă comunicarea la distanţe
mari într-un timp mai scurt şi tot mai mulţi oameni încep să se mute din locul
de origine în căutarea unor slujbe mai bune şi a unui trai îndestulat. De
asemenea, noua tehnologie a revoluţionat industria spectacolului: radioul şi
cinematograful devin mijloacele de distracţie a maselor. Se dezvoltă o cultură
de consum orientată spre ocuparea timpului liber. Cotidienele ieftine, a căror
apariţie era posibilă doar datorită noilor tehnologii, faciliteaza reproducerea
în masa a cuvântului tipărit, câştigând un număr tot mai mare de cititori.
Reclamele de neon şi panourile uriaşe de pe străzi reprezentau noul aspect al
comerţului orientat către client. Industria spectacolelor, cu săli de dans,
cluburi de noapte, ajunge să definească un stil de viaţă asociat cu mistica zgomotoşilor
ani 1920. Accesul la bunurile de larg consum prin intermediul mass-media
începe să estompeze diferenţele care existau între burghezie şi clasa
muncitoare. Rolurile sexelor suferă modificări notabile. Mişcarea feministă
obţine emancipare politică; după 1918, în majoritatea ţărilor industrializate
femeile au drept de vot şi posibilitatea de a candida pentru funcţii în stat.
De asemenea, femeile capătă şi dreptul de a se angaja, deşi a trebuit să treacă
mult timp până au putut deţine funcţii importante.
Aceste schimbări spectaculoase au loc
îndeosebi în Statele Unite ale Americii şi în ţările industrializate ale
Europei. O mare parte din restul lumii ia parte la această revoluţie, îmbinând
stilul de viaţă occidental modern cu practicile culturale tradiţionale.
